Thursday 17 April 2008

i like you, pookie pie

Raspuns la o discuite iscata pe blogul Gramo, aici. Daca vreti sa va implicati acolo, bine. Eu dau raspunsul/umila mea parere aici.

Bun. O zic aici, ca dupa aia va deveni redundant si o sa incep sa seman cu unul din copiii astia emo/poser/whatever. Ma rog. Va rog sa retineti ca asta e parerea mea (nu si a domnului Vacaroiu) si sa o tratati ca atare.

Definitie de "polyamory": Sexuality.org (polyamory). Am si pagina de Wikipedia aici. In cuvinte simple: Eu, individul A, pot sa-l iubesc pe individul B, dar si pe individul C, D, E etc (individ la modul general). Sunt reguli si in polyamory asta. S-au scris si carti, cum ar fi A Trois, in care trei francezi vorbesc despre relatia lor. Bun, acum sa va zic povestea mea.

Eu, studenta de 20 de ani, sunt de 3 ani intr-o relatie cu EL si de patru luni cu El (si nu, nu le dau numele. Unii le stiu. Ii rog politicos sa le tina pentru ei). Da, exista gelozie. Da, sunt multe probleme, da, exista gelozie cu carul, dar sunt si avantaje. Eu sunt pro-multe chestii in viata, cum ar fi pro-LGBT, pro-casatorii intre persoane de acelasi sex, pro-avort (adica sa fie legal si sigur) si printre ele se numara si pro-polyamory asta. Recunosc ca nu m-am trezit eu ca o floare in pubertate si mi-am zis "Ei, la naiba, toti sunt bi/gay/lesbian, ia sa fiu si eu ceva asa... de sparge gura targului". Eu nu am aflat de poly pana pe la 16 ani, cand EL era cu o alta tipa. La vreun an de cand am inceput sa vorbim, mi-a zis ca ma iubeste si ca, daca vreau, pot sa intru in povestea asta cu el si ea. Ma rog, restul e bla bla bla. Eu intre timp am mai avut un prieten care stia de chestia asta si (aici e punctul important) a acceptat situatia pana cand, din motive irelevante (eu m-am intors in Romania si el nu facea relatii la distanta) ne-am despartit. Idee e ca a inteles is acceptat situatia.

Exista gelozie in relatii poly, la urma urmei suntem si noi oameni, nu avem cine-stie-ce puteri miraculoase de a scapa de gelozie si invidie. Dar pot spune atat: in trei, altfel sunt discutate ideile. Am fost in relatii de monogamie si uneori, cand ma apuca paranoia si teama, vorbind doar cu prietenele (atentie la gen aici, feminin), nu imi trece mereu. Cand am un acces de gelozie si paranoia si sunt convinsa ce EL ma va lasa pentru nu stiu ce alta fata, vorbind cu "celalalt" ma face sa ma simt mai bine.

Si ajung si la un punct final: post-ul lui Gramo, referitor la casatorii. In teorie, ar fi perfect. Dar sunt probleme: cati oameni sa se poata casatori? In ce conditii? Ce fel de legi? Ce se intampla daca esti in situatia mea, unde pe EL il iubesc mai mult decat pe El? Daca maine ma loveste autobuzul, cine mosteneste cat si cum? Nu, nu sunt impotriva legalizarii, dar cred ca inainte de toate, ar trebui ca oamenii sa accepte ca nu toti suntem la fel, nu toti suntem heterosexuali monogami.

Discutii si pareri sunt bine-venite. Dar nu veniti cu propagande heterosexiste, si nici comentarii de genul "Copilul trebuie sa fie crescut de 2 parinti". Nu, nu trebuie. Cu copii in familii divortate, cu unul sau ambii parinti recasatoriti cum ramane?

2 comments:

Catalin Blaga said...

Pai, legal vorbind, pricipiul e simplu: contractul e lege intre parti; nimeni nu spune cate parti pot fi implicate. In ceea ce priveste latura materiala exista cadrul legal (nici macar nu trebuie ca aceasta asociere sa fie numita "casatorie", ca sa nu trezesti reactia "maselor"). In privinta copiilor... aici e mai dificil. Nu vad inca o solutie in actualul cadru legal, dar parca poti sti ce se mai intampla?

waste of paint said...

Singura problema este, desigur, ca si aceste casatorii se pot destrama. Si atunci, la partaj, cum se impart bunurile? Daca eu sunt intr-un contract legal cu X si Y si locuim impreuna, fara contract prenuptial, dar vreau sa divortez de X, cum se impart bunurile? La urma urmei, cate mizerii nu se intampla in divorturi intre 2 persoane, dar intre 3, 4, 5, 20 de oameni?

Iar cu copiii... ma rog... nici eu nu stiu ce sa zic aici. Depinde cum se impart responsabilitatile. EL e divortat, cu un copil, si celalalt parinte nu face parte aproape deloc din viata baiatului.