there's nothing there it's like eating air

Ca sa mai scriem ceva relevant in acest blog uitat de vremuri, am un tag de la Ralu. Astept cu nerabdare sa imi vina cartile de la Book Depository, din 9 am doar 6 si innebunesc asteptand. Si acum, tag:


Daca eram o luna, as fi fost Aprilie, pentru inceputul primaverii, cand pot purta fuste si blugi fara sa-mi fie prea cald sau prea frig.

Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost – Duminica, sa ma trezesc dupa miezul zilei imbracata in hainele de petrecere din noaptea trecuta, cu El langa mine.


Daca eram o parte a zilei, as fi fost - Apus, atunci cand pot sa spun ca am mai supravietuit o zi.


Daca eram un animal marin, as fi fost – O pisica. E foarte clar de ce.

Daca eram o directie, as fi fost Un pas inainte si doi la stanga.

Daca eram o virtute, as fi fost - Iertare.

Daca eram o personalitate istorica, as fi fost – Imparatul Cladius.

Daca eram o planeta, as fi fost - Uranus ca sunt Varsator.

Daca eram un lichid, as fi fost – Vin rosu, demisec.

Daca eram o piatra, as fi fost - Caramida. :D

Daca eram o pasare, as fi fost – Colibri.

Daca eram o planta, as fi fost - Lalea, ca Ralu. Ce? :D

Daca eram un tip de vreme, as fi fost – Furtuna de iarna.

Daca eram un instrument muzical, as fi fost – Patetismul romantic spune tobe, dar nu sunt atat de patetica. Asa ca zicem contrabas, pentru ca iubesc intrumentul ala. Sau o vioara.

Daca eram o emotie, as fi fost - Teama.

Daca eram un sunet, as fi fost – Inceputul Simfoniei a 9-a de Beethoven. Second movement.

Daca eram un element, as fi fost – Uraniu. Chiar nu stiu de ce, puteri supranaturale nu am.

Daca eram un cantec, as fi fost – Muse - Unintended

Daca eram un film, as fi fost – Clockwork Orange, pentru ca il cheama Alex.

Daca eram un serial, as fi fost – LOST, poate. Neah, Supernatural.

Daca eram o carte, as fi fost – Reaper Man- Terry Pratchett


Daca eram un personaj de fictiune, as fi fost – Asta-i buna. Lolita, poate. Sau mai bine Tic din Ciresarii.

Daca eram un fel de mancare, as fi fost – Salata cu legume si peste!

Daca eram un gust, as fi fost – Dulce-acrisor

Daca eram o aroma, as fi fost - Cand te trezesti si totul miroase a somn si vise? Mirosul ala.

Daca eram o culoare, as fi fost – Verde inchis.

Daca eram un material, as fi fost – Velvet, ca imi scapa cuvantul in romana.

Daca eram un cuvant, as fi fost – Poate. Niciodata nu pot sa ma decid ce vreau.

Daca eram o parte a corpului, as fi fost – Umeri, clar.

Daca eram o expresie a fetei, as fi fost - Zambet sincer.

Daca eram o materie de scoala, as fi fost – Literatura, sunt umanista through and through.


Daca eram un personaj din desene animate, as fi fost - Belle din Beauty and the Beast.

Daca eram o forma, as fi fost – Triunghi. Pentru mine, El si EL.


Daca eram un numar, as fi fost – 7. Sau 25. Sau 5.

Daca eram o masina, as fi fost – VW Beetle.

Daca eram o haina, as fi fost – O rochie de vara.

Asta a fost chiar haios. Sper sa apuc sa fac si un entry adevarat, ca asta nu se poate numi asa. Intre timp, tag merge la Spadez, Aberatia Policroma si Utopia Balcanica. Aventi, popolo!

growing like the new born

Deci, sa ne intoarcem in lumea celor vii. Nu, nu sunt un zombie. Blogul a facut si el doi ani in aprilie, o sarbatoare care a trecut neobservata, chiar si de mine. M-am lasat clar pe tanjala, cu toate ca feed-ul de RSS e citit zilnic. De ce imi ignor blogul nu pot zice, dar se pare ca am inceput sa fail deja la toata povestea asta cu 101 in 1001. Eh, cum credeam de la inceput, nu as fi putut sa ma tin in fiecare saptamana.

Saga Percussionist Boy (stiti ce? Daca Stephenie Meyer isi poate numi jegul ala de carte 'saga', la fel pot numi si eu relatia mea cu el o saga) continua. M-am mutat la el temporar, cat sunt parintii in vacanta. Avantaje? Nu ma mai ocup de spalat haine (adica le pune el in masina de spalat), am mic dejun in fiecare zi si la cina pot diversifica meniul meu de peste/pui/paste pe care il practic in Schreiberstrasse. In rest, fac ruta Beutelsbach-Fellbach zilnic, 8km cu tot cu dealuri. In weekend biciclim pana in Schondorf, 15km si mancam inghetata sau innotam. E o viata teribil de simpla, teribil de stranie. Si-a rezervat bilet pentru iulie, sa ma vada in Romania. Nici eu nu stiu ce sa zic de maretul plan.

Acum ca toti suferiti de diabet, sa vedem ce gaselnita am mai gasit pe internet: Blog Like it Isn't You Day. Adica, pe 15 mai, ne jucam de-a 'ghiceste cine sunt dupa cum scriu'. E o chestie funny si draguta, cel putin asa mi se pare. La urma urmei, ce strica? Eu ma inscriu la chestia asta, am si reminder :P

Deci, se mai incumeta cineva?

(un update adevarat sper sa vina spre sfarsitul saptamanii, poate cu poze din Berlin)

are we human or are we dancer?

Sunt inca in viata! Din pacate, munca e un monstru cu cateva capete acum si ma trezesc devreme ca sa apuc sa fac ceva pana pe la 4pm, cand cheful imi piere precum calota glaciara. Pe de alta parte, am cunoscut un tip acum aproape o luna, la 6 zile dupa ce scriam despre Slumdog si Milk.

Ii spun Percussionist Boy pentru ca, deh, e percutionist. O sa incerc sa-l prind intr-o poza maine, cand ma duc sa-l vad in concert. Ce senzatie stranie, sa fiu cu cineva care nu locuieste la mii de km departare, pe care pot sa-l vad la fiecare doua zile. I-am cunoscut parintii, oameni calmi si foarte de treaba, care se pare ca ma plac. In alta ordine de idei, am invatat sa fac sos vinaigrette (bine, hai, radeti) si incet, incet gatim impreuna. In seara asta fac somon cu cartofi piure si salata cu sos de iaurt.

I am in love. A trecut ceva vreme de cand am scris asta fara sa ma refer la EL.

sweet dreams till sunbeams find you

Hey, everyone! You know about copyright, don't you? Did you also know that in New Zealand, the government is thinking of passing a law that means artists could go to jail for supposed copyright infringement, without evidence?

Read more here, on the Creative Freedom website. Pass it on. 9 days left and counting.

Info grabbed from Neil Gaiman, read here.

same size feet [III]

Citim: His Majesty's Dragon de Naomi Novik
Ascultam: Zmeu, Vama Veche
Urmarim: Let the Right One In, 2008, regie Tomas Alfredson
Admiram: The Kiss, Gustav Klimt



Am promis review pentru Milk si Slumdog Millionaire. Ambele filme sunt nominalizate la Oscar, in categoria Best Picture. As vrea sa vad toate filmele nominalizate la categoriile principale (Best Picture, Best Actor si Best Actress) si cred ca voi reusi pana la sfarsitul lunii, cand se decerneaza premiile. Vreau aici sa scriu doar despre Milk, pentru ca povestea e mai apropiata de sufletul meu decat Slumdog, desi draft-ul pentru un review e aproape gata, deci in cateva zile va urma

Vorbim aici de doua teme complet diferite: Milk vorbeste despre lupta din anii '70 impotriva ignorantei si paranoiei, in timp ce Slumdog Millionaire e o poveste optimista, despre destin.

Sean Penn il joaca pe Harvey Milk, un politician care a devenit primul homosexual ales intr-un cadru politic. James Franco, pe care nu-l vazusem decat in Spiderman, face un rol de exceptie, alaturi de Diego Luna. Este un film despre speranta si despre lupta, dar mai ales despre cum ar trebui sa se adapteze societatea la schimbari. Nu povestesc tema filmului, pentru ca in general mi se pare stupid. Dar sa incercam, pentru ca Milk mi-a placut:

Harvey, la 40 de ani, crede ca nu a facut nimic in viata. El si prietenul lui, Scotty, pleaca in California, stat vazut ca fiind mult mai liberal decat Coasta de Est. Isi deschid un magazin de fotografie, atrag atentia vecinilor si isi fac prieteni in cercul de homosexuali si de acolo pana la intrat in politica nu e decat un pas. Urmeaza o serie de esecuri care nu fac decat sa agraveze situatia dintre Scotty si Harvey, pana cand se despart.

Harvey reuseste sa intre in politica, viata personala i se deterioreaza si mai mult, iar Dan White ii devine un rival pe fata cand Harvey refuza sa voteze pro in cazul unei propuneri legislative discriminatorii. In ultimele 20 de minute actiunea se intensifica, pe fundalul luptei clare dintre conservatori si homosexuali. Finalul, tragic, cum era de asteptat, nu arata decat putinele schimbari care au avut loc in America in 30 de ani. Un citat din film (si trailer, de altfel) face un rezumat la rece: "If homosexuals are allowed their civil rights then so would prostitutes, and thieves and anyone else."

In Romania filmul a starnit controverse din cauza rating-ului: 18, pentru homosexualitate. Acelasi rating dat unor filme de groaza sau cu violenta excesiva. Nuditate am multa am vazut in Conan the Barbarian. In final, dupa mare tamtam, rating coborat la 15. Nu stiu daca filmul ar duce la schimbari, pentru ca din pacate, pe cat ne laudam ca suntem un stat laic, pupam biserica in fund si nu vom calca pe alaturi.

Poate, in 5 sau 10 ani lucrurile se vor schimba. Pana atunci, spun si eu cum a spus Harvey in 1978: Without hope, life is not worth living. You gotta give 'em hope. You gotta give 'em hope.

same size feet [II]

Continuand traditia de saptamana trecuta, ajungem la duminica doi. Am promis ca voi scrie un review la Slumdog Millionaire, dar cum la munca parca a venit Apocalipsa, timpul liber s-a redus la mancat salata si dormit.

Never fear! De marti pana joi sunt in Anglia, deci am timp sa fac un draft pentru filmul de azi si cel de saptamana trecut. Asa, la recomandari trecem:

Citim: Fahrenheit 451 de Ray Bradbury
Ascultam: Famous Blue Raincoat, Leonard Cohen (multumiri Imparatului ca mi-a reamintit de ea)
Urmarim: Milk, 2008, regie Gus van Sant
Admiram: Impressions Sunrise, Claude Monet



Entry scurt si la obiect. La final, tot ca parte din world war X, o poza din proiectul 100 snapshots, theme 60, red.

same size feet [I]

Din ciclul de povestiri "Ale si ambitia datatoare de viata", iata cum incep eu proiectul world war X cu primul post dintr-o serie inceputa de Imparat. Carte, cantec, film, pictor.

Citim: Dance Dance Dance de Haruki Murakami
Ascultam: Supermassive Black Hole, Muse (eh, hai, bine, nu e "cultura" dar totusi...)
Urmarim: Slumdog Millionaire, 2008, regie Danny Boyle.
Admiram: Still Life, Salvador Dali.



In vesti nu la fel de interesante, acum am varsta legala in toate tarile de care stiu, therefore nu mai sunt jail bait. Eh, asta e. :P De distrat m-am distrat si nu am fost singura in final, ceea ce, clar, nu ma asteptam sa se intample.