I'm on the edge of a cliff, surpassing comfort and security

Am ajuns sa scriu numai chestii depresive pe blogul asta. Mi-e teama uneori ca va ajunge ca celalalt, o groapa pentru maniile mele. Hm... a venit toamna in Stuttgart. O toamna cu frunze uscate, galbene, rosii, cazute pe marginea drumului. Maine e Volksfest, un fel de Oktoberfest in Stuttgart si dupa jumatate de pui si 2 litri de bere (pentru 23 de euro, o suma, pare-se, chiar buna) poate voi mai avea energie sa fac si poze. Mai am cateva de saptamana trecute, le pun si pe alea pe blog poate duminica.

Uneori ma intreb cum naiba am putut sari de la zile libere in timpul facultatii la vacanta si la slujba de 9-5 plus locuit singura. Nu ma plang, e interesant, dar uneori parca mi-e ciuda. Am pierdut 2 ani de facultate, 2 ani pe care nu ii mai recuperez. Am stat cu o familie pe care am ajuns sa o detest, intr-o casa care parca a devenit inchisoare. Nu pot spune ca nu le sunt recunoscatoare alor mei sau ca detest cursul la care sunt inscrisa. Nu e vorba de asta. Dar uneori aproape ca regret ca nu am dat la Limbi Straine. Stiu, sunt nebuna, ce om normal ar alege Romania si nu Anglia?

M-am saturat sa ma cert, sa fiu mereu irascibila si sa spun lucruri pe care nu as vrea sa le spun. Parca tot timpul sunt asa, intr-o transa, si singurul lucru pe care il pot face ca sa fiu sigura ca mai simt ceva e sa ma cert. As vrea sa-mi pot lua liber de la propria persoana, sa ma duc in concediu 10 zile ca altcineva. M-am saturat de mine insami. Si iar dau in patetisme. Mai ceva ca un copil emo, doar ca fara lame sau cutite. Ma opresc aici, pana nu ajung chiar in ultimul hal.

I'm BELLA SWAN , BITCH. ALL SHALL LOVE ME AND DESPAIR

Nu am crezut in viata mea ca voi ajunge sa scriu despre Stephenie Meyer si minunata ei Twilight saga. Nu am crezut ca voi indrazni sa accept altfel de vampiri. Si nu ii accept. Citeam zilele trecute pe Bookblog un review al primei carti, "Twilight", sau "Amurg", in varianta romaneasca. M-au frapat comentariile pozitive, alura mistica atribuita relatiei dintre Edward si Bella, o intreaga polemica pe tema iubirii.

HAVE WE READ THE SAME BOOK?!

Acelasi Edward rece si calculat, care o urmareste aproape compulsiv pe Bella? Aceeasi fata "clumsy", care, ma scuzati, nu ar rezista in lumea reala nici 2 secunde? Aceleasi lamentari legate de multimea de baieti care o adora si cat de mult ar vrea ea ca Edward sa fie cel care o iubeste? De obicei nu critic gusturile oamenilor in materii de lecturi. La urma urmei, si eu am citit Harry Potter, iar ultimele 3 carti au fost jalnice. Si acolo personajele par uneori de carton iar ideea de prejudecata e okay atata timp cat vine din partea personajelor "bune". Dar macar mai sunt unii ca Snape, ca Riddle, ca Pettigrew, care sa te captiveze.

Probabil nu imi va ajuta cu mult argumentele, dar nu am citit cartea pana la capat. Nu am putut indura. Nu am nimic cu personajele feminine care "trebuie sa fie salvate" (acum 10 zile ma uitam la Disney pe YouTube). Nu sunt feminista hard core, jos barbatii, femeile sunt cele mai tari. Dar nici nu pot trece cu vederea o adunatura de personaje ca Bella, Edward sau clanul Cullen, care sunt enervante cand nu sunt plictisitoare. Am citit bucati din restul cartilor si am ras. 

Daca v-a placut cartea, foarte bine. Dar sa nu vedeti pe aici cu argumente despre "twoo wuv" si alte aiureli. Bella si Edward nu au "twoo wuv". Cititi seria. O sa va convingeti de cat de abuziva, infricosatoare si downright wrong toata iubirea asta a lor e. Intre timp, ma scuzati, am de citit o carte cu un personaj masculin cam enervant, dar macar mai real decat Edward.

PS. Vampires.do.not.sparkle.

the future you have today is not the future you had yesterday

3 ani si 9 luni. Ne-am cunoscut pe net, pentru ca eu am fost mereu un pic internet-addicted, cum poate si Ralu sa confirme. Mi-am petrecut atata timp pe Internet incat uneori ma mir de ce lumea nu pricepe cand spun 'OMG' sau 'I can has/NO you can not has'. Ma rog, pricep ei, dar poate poanta nu mai e la fel de amuzanta. Cand ne-am cunoscut, a fost ca si cum gasisem un prieten dupa multi ani in care nu vorbisem. De fapt, la prima vedere, chiar am crezut ca ne cunosteam de altundeva, dar nu, nimic de genul asta.

Aveam 17 ani (aproape), pe 1 ianuarie, cand i-am spus prima data 'te iubesc'. El imi spusese asta din Septembrie 2004, dar voalat, pentru ca eu nu vroiam sa aud asa ceva. Eram prea speriata, noi eram prieteni prea apropiati, cum sa ma iubeasca? Cum sa il iubesc? E cu 8 ani mai mare ca mine, desi fizic arata ca la 19 ani. Eu eram in Romania, el in Suedia, cum sa se intample asa ceva?

In octombrie 2007, in KFC Bournemouth, dupa ce am ras si am vorbit si am mai ras putin, ne pregateam sa plecam inapoi la hotel. S-a asezat intr-un genunchi, a scos cutia cu un inel si mi-a spus, pe romaneste, 'Vrei sa te casatoresti cu mine?'. A fost, poate, singurul moment din viata mea in care credeam ca timpul se va opri.

Ieri, aproape l-am pierdut. Au fost cele mai ingrozitoare momente din viata mea. Nu am plans niciodata atat de mult. Dar poate asa o sa invat, ca de fapt nu e un robot, e om, si nu are un put de rabdare.

Te iubesc. Imi pare rau pentru ce am facut. Vina inapoi acasa in octombrie. Eu te astept.

i just want you to know who i am

No, I'm not updating. Because it feels like this whole blog is a fraud. Please don't give me any silly compliments, I'm not looking for that. Ironically enough, I'm looking for criticism. I'm not original. I'm a fraud. I write bullshit post-modernist crap that is probably just a veiled form of ego stroking. If I mention photography, or art or writing, I am immediately backlashed.

So fuck my doing photography, writing or strange foreign languages. I'll get my damn Marketing degree and be satistfied. Because if I so much as dare mention anything else, I get labeled a copy cat. Personally, I prefer fraud.