Hey, everyone! You know about copyright, don't you? Did you also know that in New Zealand, the government is thinking of passing a law that means artists could go to jail for supposed copyright infringement, without evidence?
Read more here, on the Creative Freedom website. Pass it on. 9 days left and counting.
Info grabbed from Neil Gaiman, read here.
Thursday 19 February 2009
Sunday 8 February 2009
same size feet [III]
Citim: His Majesty's Dragon de Naomi Novik
Ascultam: Zmeu, Vama Veche
Urmarim: Let the Right One In, 2008, regie Tomas Alfredson
Admiram: The Kiss, Gustav Klimt
Am promis review pentru Milk si Slumdog Millionaire. Ambele filme sunt nominalizate la Oscar, in categoria Best Picture. As vrea sa vad toate filmele nominalizate la categoriile principale (Best Picture, Best Actor si Best Actress) si cred ca voi reusi pana la sfarsitul lunii, cand se decerneaza premiile. Vreau aici sa scriu doar despre Milk, pentru ca povestea e mai apropiata de sufletul meu decat Slumdog, desi draft-ul pentru un review e aproape gata, deci in cateva zile va urma
Vorbim aici de doua teme complet diferite: Milk vorbeste despre lupta din anii '70 impotriva ignorantei si paranoiei, in timp ce Slumdog Millionaire e o poveste optimista, despre destin.
Sean Penn il joaca pe Harvey Milk, un politician care a devenit primul homosexual ales intr-un cadru politic. James Franco, pe care nu-l vazusem decat in Spiderman, face un rol de exceptie, alaturi de Diego Luna. Este un film despre speranta si despre lupta, dar mai ales despre cum ar trebui sa se adapteze societatea la schimbari. Nu povestesc tema filmului, pentru ca in general mi se pare stupid. Dar sa incercam, pentru ca Milk mi-a placut:
Harvey, la 40 de ani, crede ca nu a facut nimic in viata. El si prietenul lui, Scotty, pleaca in California, stat vazut ca fiind mult mai liberal decat Coasta de Est. Isi deschid un magazin de fotografie, atrag atentia vecinilor si isi fac prieteni in cercul de homosexuali si de acolo pana la intrat in politica nu e decat un pas. Urmeaza o serie de esecuri care nu fac decat sa agraveze situatia dintre Scotty si Harvey, pana cand se despart.
Harvey reuseste sa intre in politica, viata personala i se deterioreaza si mai mult, iar Dan White ii devine un rival pe fata cand Harvey refuza sa voteze pro in cazul unei propuneri legislative discriminatorii. In ultimele 20 de minute actiunea se intensifica, pe fundalul luptei clare dintre conservatori si homosexuali. Finalul, tragic, cum era de asteptat, nu arata decat putinele schimbari care au avut loc in America in 30 de ani. Un citat din film (si trailer, de altfel) face un rezumat la rece: "If homosexuals are allowed their civil rights then so would prostitutes, and thieves and anyone else."
In Romania filmul a starnit controverse din cauza rating-ului: 18, pentru homosexualitate. Acelasi rating dat unor filme de groaza sau cu violenta excesiva. Nuditate am multa am vazut in Conan the Barbarian. In final, dupa mare tamtam, rating coborat la 15. Nu stiu daca filmul ar duce la schimbari, pentru ca din pacate, pe cat ne laudam ca suntem un stat laic, pupam biserica in fund si nu vom calca pe alaturi.
Poate, in 5 sau 10 ani lucrurile se vor schimba. Pana atunci, spun si eu cum a spus Harvey in 1978: Without hope, life is not worth living. You gotta give 'em hope. You gotta give 'em hope.
Ascultam: Zmeu, Vama Veche
Urmarim: Let the Right One In, 2008, regie Tomas Alfredson
Admiram: The Kiss, Gustav Klimt
Am promis review pentru Milk si Slumdog Millionaire. Ambele filme sunt nominalizate la Oscar, in categoria Best Picture. As vrea sa vad toate filmele nominalizate la categoriile principale (Best Picture, Best Actor si Best Actress) si cred ca voi reusi pana la sfarsitul lunii, cand se decerneaza premiile. Vreau aici sa scriu doar despre Milk, pentru ca povestea e mai apropiata de sufletul meu decat Slumdog, desi draft-ul pentru un review e aproape gata, deci in cateva zile va urma
Vorbim aici de doua teme complet diferite: Milk vorbeste despre lupta din anii '70 impotriva ignorantei si paranoiei, in timp ce Slumdog Millionaire e o poveste optimista, despre destin.
Sean Penn il joaca pe Harvey Milk, un politician care a devenit primul homosexual ales intr-un cadru politic. James Franco, pe care nu-l vazusem decat in Spiderman, face un rol de exceptie, alaturi de Diego Luna. Este un film despre speranta si despre lupta, dar mai ales despre cum ar trebui sa se adapteze societatea la schimbari. Nu povestesc tema filmului, pentru ca in general mi se pare stupid. Dar sa incercam, pentru ca Milk mi-a placut:
Harvey, la 40 de ani, crede ca nu a facut nimic in viata. El si prietenul lui, Scotty, pleaca in California, stat vazut ca fiind mult mai liberal decat Coasta de Est. Isi deschid un magazin de fotografie, atrag atentia vecinilor si isi fac prieteni in cercul de homosexuali si de acolo pana la intrat in politica nu e decat un pas. Urmeaza o serie de esecuri care nu fac decat sa agraveze situatia dintre Scotty si Harvey, pana cand se despart.
Harvey reuseste sa intre in politica, viata personala i se deterioreaza si mai mult, iar Dan White ii devine un rival pe fata cand Harvey refuza sa voteze pro in cazul unei propuneri legislative discriminatorii. In ultimele 20 de minute actiunea se intensifica, pe fundalul luptei clare dintre conservatori si homosexuali. Finalul, tragic, cum era de asteptat, nu arata decat putinele schimbari care au avut loc in America in 30 de ani. Un citat din film (si trailer, de altfel) face un rezumat la rece: "If homosexuals are allowed their civil rights then so would prostitutes, and thieves and anyone else."
In Romania filmul a starnit controverse din cauza rating-ului: 18, pentru homosexualitate. Acelasi rating dat unor filme de groaza sau cu violenta excesiva. Nuditate am multa am vazut in Conan the Barbarian. In final, dupa mare tamtam, rating coborat la 15. Nu stiu daca filmul ar duce la schimbari, pentru ca din pacate, pe cat ne laudam ca suntem un stat laic, pupam biserica in fund si nu vom calca pe alaturi.
Poate, in 5 sau 10 ani lucrurile se vor schimba. Pana atunci, spun si eu cum a spus Harvey in 1978: Without hope, life is not worth living. You gotta give 'em hope. You gotta give 'em hope.
Sunday 1 February 2009
same size feet [II]
Continuand traditia de saptamana trecuta, ajungem la duminica doi. Am promis ca voi scrie un review la Slumdog Millionaire, dar cum la munca parca a venit Apocalipsa, timpul liber s-a redus la mancat salata si dormit.
Never fear! De marti pana joi sunt in Anglia, deci am timp sa fac un draft pentru filmul de azi si cel de saptamana trecut. Asa, la recomandari trecem:
Citim: Fahrenheit 451 de Ray Bradbury
Ascultam: Famous Blue Raincoat, Leonard Cohen (multumiri Imparatului ca mi-a reamintit de ea)
Urmarim: Milk, 2008, regie Gus van Sant
Admiram: Impressions Sunrise, Claude Monet
.jpg)
Entry scurt si la obiect. La final, tot ca parte din world war X, o poza din proiectul 100 snapshots, theme 60, red.
Never fear! De marti pana joi sunt in Anglia, deci am timp sa fac un draft pentru filmul de azi si cel de saptamana trecut. Asa, la recomandari trecem:
Citim: Fahrenheit 451 de Ray Bradbury
Ascultam: Famous Blue Raincoat, Leonard Cohen (multumiri Imparatului ca mi-a reamintit de ea)
Urmarim: Milk, 2008, regie Gus van Sant
Admiram: Impressions Sunrise, Claude Monet
.jpg)
Entry scurt si la obiect. La final, tot ca parte din world war X, o poza din proiectul 100 snapshots, theme 60, red.
Subscribe to:
Posts (Atom)
