growing like the new born

Deci, sa ne intoarcem in lumea celor vii. Nu, nu sunt un zombie. Blogul a facut si el doi ani in aprilie, o sarbatoare care a trecut neobservata, chiar si de mine. M-am lasat clar pe tanjala, cu toate ca feed-ul de RSS e citit zilnic. De ce imi ignor blogul nu pot zice, dar se pare ca am inceput sa fail deja la toata povestea asta cu 101 in 1001. Eh, cum credeam de la inceput, nu as fi putut sa ma tin in fiecare saptamana.

Saga Percussionist Boy (stiti ce? Daca Stephenie Meyer isi poate numi jegul ala de carte 'saga', la fel pot numi si eu relatia mea cu el o saga) continua. M-am mutat la el temporar, cat sunt parintii in vacanta. Avantaje? Nu ma mai ocup de spalat haine (adica le pune el in masina de spalat), am mic dejun in fiecare zi si la cina pot diversifica meniul meu de peste/pui/paste pe care il practic in Schreiberstrasse. In rest, fac ruta Beutelsbach-Fellbach zilnic, 8km cu tot cu dealuri. In weekend biciclim pana in Schondorf, 15km si mancam inghetata sau innotam. E o viata teribil de simpla, teribil de stranie. Si-a rezervat bilet pentru iulie, sa ma vada in Romania. Nici eu nu stiu ce sa zic de maretul plan.

Acum ca toti suferiti de diabet, sa vedem ce gaselnita am mai gasit pe internet: Blog Like it Isn't You Day. Adica, pe 15 mai, ne jucam de-a 'ghiceste cine sunt dupa cum scriu'. E o chestie funny si draguta, cel putin asa mi se pare. La urma urmei, ce strica? Eu ma inscriu la chestia asta, am si reminder :P

Deci, se mai incumeta cineva?

(un update adevarat sper sa vina spre sfarsitul saptamanii, poate cu poze din Berlin)