Tuesday 6 May 2008

i have hated the words and i have loved them, and i hope i have made them right

The Book Thief e probabil cea mai buna carte pe care am citit-o in ultima vreme. Da, e (din nou) despre Holocaust, dar e un Holocaust al Germaniei, al nemtilor care nu au sustinut nazismul si al unui german care a indraznit sa adaposteasca un evreu. E vorba despre Liesel, care iubeste cartile, despre Rudy, care o iubeste pe Liesel, despre cat de greu este sa-ti pierzi familia si cat de mult pot iubi niste straini. E vorba de nevasta primarului, bantuita de fantome (la figurat, nu la propriu), e vorba despre vinovatia pe care o simt unii pentru ca au supravietuit si altii nu. Si naratorul e Moartea, o Moarte care nu e prezenta atat de mult, ci mai degraba planeaza. Vorbim aici de al Doilea Razboi Mondial, unde da, nazismul a comis atrocitati, dar unde si Aliatii au facut la fel de multe orori, dar poate nu asa sistematizat (si in exterminarea evreilor, germanii au fost eficienti).

Trebuie sa recunosc ca am abandonat blogul, dar dupa ce citesti asa ceva (chiar daca a urmat Franny si Zooey care mai mult m-a enervat), nu prea stii ce sa scrii. Am fost in Polonia, la Auschwitz. In carte vorbesc de Dachau. Probabil ca nu conteaza unde te duci, vezi aceleasi lucruri. Nu am fost niciodata pro-inarmare si razboi, pentru ca uneori, marii lideri politici nu sunt decat niste baietei frustrati, care cred ca soldateii de plastic sunt acum doar life-size.

The Book Thief probabil ca nu-si propune sa schimbe nimic. La urma urmei, pana si Holocastul a devenit arma politica. "The politician who cried wolf". Dar intr-o lume in care orice comentariu, orice cuvant e o posibila insulta, poate ar trebui sa ne amintim ca in vremuri mai rele, unii au avut si suflet. Acum, "detinutii politici" dorm la granita si toti facem din razboi o scuza pentru frustrarile noastre.

4 comments:

delu said...

nu cred ca as fi putut sa scriu mai bine

waste of paint said...

Despre carte, despre Holocaust, sau despre subiect in general? Daca reusesti sa prinzi The Book Thief, merita. O carte extraordinara!

Si multumesc de compliment =)

delu said...

acum vreo luna eram in avion spre berlin si am tras cu ochiul la cartea pe care o citea cineva de langa mine. am cerut-o , am rasfoit-o , i-am citit postfata si mi-am propus s-o citesc.
am cautat-o degeaba la berlin- probabil ca nemtilor li s-a urat sa tot fie vinovati- , am intrat pe internet si ti-am apreciat comentariul. inca n-am primit-o , in romaneste inca nu s-a tiparit, si o astept prin posta .
nu siu ce faci , cine esti, atata doar stiu ca ai 20 ani (eu mult mai mult), te intereseaza atat de multe , ca scrii necrezut de bine , ca ai avut curiozitatea de a merge la auschvitz ( ceace este greu de imaginat ptr tineret.
multe de spus si scris dar mai las si pe altadata daca nu te deranjeaza

delu said...

knock,knock
Are you stil there?
am citit cartea. si intr-adevar este f buna si desi nu-si propune sa schimbe nimic precum spui tu are si calitatea de a pastra flacara aprinsa (constiinta nu vinovatia).
eu personal am fost indemnat sa aflu mai multe despre autor , deoarece sufletul care transpira din aceasta carte este si sufletul lui si nu gresesc sa spun ca iubeste oamenii si ca vom mai citi carti bune scrise de el.
sa ma ierti ca am avut curiozitatea sa intru si in blogul tau si sa citesc mai multe.
sunt convins ca nu va trece mult si vom citi si ceva scris de tine.
esti o personalitate puternica.
Intre timp scrie cele 2500 de cuvinte si chiar mai multe because as you progres with writing your ability to be more imaginative and creative grows....vorba lui Eliade
si o precizare nu ma cunosti si nu te cunosc de nicaieri