very different from the rest of us, she's nothing like the rest of us

Cum am zis, am terminat de citit 'Slaughterhouse 5' si acum sunt cam 60% in 'The Last Don'. Am un teanc de la biblioteca si alt teanc pentru sesiune. Ce scarba si sictir pe mine. Nu poate sa-mi pese deloc de nenorocirea asta de sesiune, miercuri am exam la germana varianta 2.0. Daca nu trec, ma ia naiba (da copii, din cand in cand mai si injur. Am peste 18 ani. Deal with it :|). Sper sa trec si din iulie va voi plictisi din Suttgart, Germania, cu incercarile mele de a nu muri de foame.

Habar nu am ce a intrat in mine. Ieri am fost patetic de deprimata si m-am decis ca LUI ii trebuie insulte cum nu i-am aruncat in 3 ani de zile. De ce o mai sta cu mine, doar el stie. In fine. Cred ca ar cam trebui sa incetez cu nesimtirea asta emotionala. Nu imi pasa de nimeni si nimic. Am venit la inceputul lunii acasa si o saptamana m-am ascuns sub patura ca un copil mic. Parca nu am energie nici sa exist. Si da, stiu ca suna mai rau decat emoizii aia care misuna prin Capitala.

Si acum de ultima ora: de vreo 2 zile incoace nu pot sa mananc nimic fara sa-mi fie rau. Cred ca am vreo infectie cretina. :| Bai frate, eu ma las de sporturile astea extreme. Eu si Billy Pilgrim. Asa merg lucrurile. Stai pe tusa si nu-ti pasa. :| Meh. Ma duc sa mai citesc de oameni impuscati de mafioti.

i'm gonna close my eyes and spin

Asa arata cerul la 6.30 GMT azi din tren spre facultate. Apoi a inceput sa ploua. Acum iar e soare. Aseara m-am certat cu EL. Uneori e rau, alteori bine. Dar macar norii erau frumosi de dimineata. "Inertia morala" marca Vonnegut ma sperie. Sper sa nu ajung niciodata la un grad atat de avansat de apatie si pesimism.

strange little girl

Dupa discutia de polyamory (care, by the way, inca are loc pe blog-ul lui Gramo), in care aflu cu stupoare ca multi chiar cred ca daca am legaliza asa ceva s-ar casatori toti astia "poliamorosi" pe capete. As putea sa scriu pagini intregi despre cum nu par sa priceapa unii cele mai simple lucruri, dar daca nu vrea omul sa priceapa, cine sunt eu sa incerc sa incep revolutii culturale?

De la astfel de discutii trecem la o stire cel putin interesanta (si pentru multi socanta): O studenta isi induce avorturi pentru a crea o opera de arta. Se pare, insa, ca ar fi falsa. Ma rog, daca e intr-adevar o gluma, mi se pare de prost gust. Este irelevant faptul ca tipa e studenta la Yale si tema proiectului e "Cum pica oamenii de fraieri". Eu voi trata subiectul ca si cum nu ar fi o gluma. In orientarea politica, sunt mai mult sau mai putin Libertarian (va explica Wikipedia ce-i aia), asa ca pentru mine, e "free for all" cu conditia ca nimeni nu e ranit.

Am zis asta in post-ul de mai jos: sunt pro-avort. Sau pro-choice, cum zic altii. Adica da, cred ca avortul ar trebui sa fie legal (cum e la noi), dar chiar si eu trag o linie: dupa 3 luni, daca nu sunt complicatii de ordin medical, sorry, but you'll be a mum. Nu pot sa cred ca nu iti dai seama ca esti gravida. Dar sa trecem la aceasta studenta. Ce a facut ea e inadmisibil. Arta pentru arta si alte clisee de genul asta. Da, o femeie are dreptul sa faca ce vrea cu corpul ei, dar sa fie foarte clar: aici, ea poate sa indruge tampenii despre arta pana nu mai poate, e clar ca a facut ce a facut ca sa socheze. Daca vrei sa vorbesti despre avort, sunt alte modalitati.

Mi se pare scarbos ca Yale a putut accepta asa ceva. Da, bun, bine, o gluma, dar cum afecteaza asta imaginea facultatii? Pai daca Yale poate, maine la Oxford auzi despre canibalism ca diploma si apoi la Cambridge se da liber... ma rog, intelegeti voi ce vreau sa zic.

Nu, nu fac parte din comunitatea aruncatorilor de pietre si oua la parade cu steaguri curcubeu (dar, in mod bizar, unul din bunii mei prieteni da), dar parca aici... nu stiu ce sa zic. Libertate de exprimare, si feminism pana la capat (atentie, nu din categoria "barbatii sunt toti misogini"), dar stimata studenta... ma lasi?

i like you, pookie pie

Raspuns la o discuite iscata pe blogul Gramo, aici. Daca vreti sa va implicati acolo, bine. Eu dau raspunsul/umila mea parere aici.

Bun. O zic aici, ca dupa aia va deveni redundant si o sa incep sa seman cu unul din copiii astia emo/poser/whatever. Ma rog. Va rog sa retineti ca asta e parerea mea (nu si a domnului Vacaroiu) si sa o tratati ca atare.

Definitie de "polyamory": Sexuality.org (polyamory). Am si pagina de Wikipedia aici. In cuvinte simple: Eu, individul A, pot sa-l iubesc pe individul B, dar si pe individul C, D, E etc (individ la modul general). Sunt reguli si in polyamory asta. S-au scris si carti, cum ar fi A Trois, in care trei francezi vorbesc despre relatia lor. Bun, acum sa va zic povestea mea.

Eu, studenta de 20 de ani, sunt de 3 ani intr-o relatie cu EL si de patru luni cu El (si nu, nu le dau numele. Unii le stiu. Ii rog politicos sa le tina pentru ei). Da, exista gelozie. Da, sunt multe probleme, da, exista gelozie cu carul, dar sunt si avantaje. Eu sunt pro-multe chestii in viata, cum ar fi pro-LGBT, pro-casatorii intre persoane de acelasi sex, pro-avort (adica sa fie legal si sigur) si printre ele se numara si pro-polyamory asta. Recunosc ca nu m-am trezit eu ca o floare in pubertate si mi-am zis "Ei, la naiba, toti sunt bi/gay/lesbian, ia sa fiu si eu ceva asa... de sparge gura targului". Eu nu am aflat de poly pana pe la 16 ani, cand EL era cu o alta tipa. La vreun an de cand am inceput sa vorbim, mi-a zis ca ma iubeste si ca, daca vreau, pot sa intru in povestea asta cu el si ea. Ma rog, restul e bla bla bla. Eu intre timp am mai avut un prieten care stia de chestia asta si (aici e punctul important) a acceptat situatia pana cand, din motive irelevante (eu m-am intors in Romania si el nu facea relatii la distanta) ne-am despartit. Idee e ca a inteles is acceptat situatia.

Exista gelozie in relatii poly, la urma urmei suntem si noi oameni, nu avem cine-stie-ce puteri miraculoase de a scapa de gelozie si invidie. Dar pot spune atat: in trei, altfel sunt discutate ideile. Am fost in relatii de monogamie si uneori, cand ma apuca paranoia si teama, vorbind doar cu prietenele (atentie la gen aici, feminin), nu imi trece mereu. Cand am un acces de gelozie si paranoia si sunt convinsa ce EL ma va lasa pentru nu stiu ce alta fata, vorbind cu "celalalt" ma face sa ma simt mai bine.

Si ajung si la un punct final: post-ul lui Gramo, referitor la casatorii. In teorie, ar fi perfect. Dar sunt probleme: cati oameni sa se poata casatori? In ce conditii? Ce fel de legi? Ce se intampla daca esti in situatia mea, unde pe EL il iubesc mai mult decat pe El? Daca maine ma loveste autobuzul, cine mosteneste cat si cum? Nu, nu sunt impotriva legalizarii, dar cred ca inainte de toate, ar trebui ca oamenii sa accepte ca nu toti suntem la fel, nu toti suntem heterosexuali monogami.

Discutii si pareri sunt bine-venite. Dar nu veniti cu propagande heterosexiste, si nici comentarii de genul "Copilul trebuie sa fie crescut de 2 parinti". Nu, nu trebuie. Cu copii in familii divortate, cu unul sau ambii parinti recasatoriti cum ramane?

different names for the same thing

E primavara afara, in gradina de la bloc a inflorit liliacul si administratorul ne-a spus ca mai bine il luam noi decat sa fie furat si sa se vanda prin piata. Asa ca mama a luat un buchet mare care acum se vestejeste pe dulapul din sufragerie. Au mai ramas cateva flori si am zis si eu sa-mi ramana o poza.

De mi-ar trece si acest mood de copil rasfatat as fi mai fericita. Ascult Belle and Sebastian si Garbage, ma cert cu EL, I sulk, el pleaca de la calculator ca sa evite o cearta cu scantei si la urma, cand eu spun 'I'm sorry' si el spune 'Te iubesc' nu fac decat sa iau o gura de aer si sa-mi spun ca da, e departe, da, e din ce in ce mai rau, dar macar e acolo.

Maine intentionez sa termin una bucata lucrare pentru facultate si poate de miercuri ies si eu din nou din casa. Nu de alta, dar de lunea viitoare ma asteapta 6 saptamani de iad si doar eu stiu de unde voi avea energia sa termin anul II. Din carti si ceai.

the city painted in colours of life

Azi m-am vazut cu Ralu, am mers la Green Tea si la Fru Fru Pasta, ne-am plimbat prin Ioanid, am stat si am vorbit despre tot si despre nimic, ne-am pierdut pe strazi micute si ne-am amintit cum era in liceu. A fost frumos si straniu si mi-am dat seama cat de mult mi-a lipsit Bucurestiul in aprilie, cat de mohorata e Anglia cand ploua si cat de verde e Cismigiul. Maine Imparatul Utopic ma ia la plimbare si parca nu am suficient timp pentru tot, parca sunt copil, si nu vreau decat sa ma plimb pana la infinit.

Rooibos 'Kalahari' de la Green Tea e minunat si ar trebui incercat de toata lumea. Cateva poze din expeditia bucuresteana de azi.



Ceai, zahar, ligurita, assorted nothings.



Porumbeilor le pasa de doua lucruri acum: mancare si imperechere.




Nu e minunat Cismigiul? <3



This I wouldn't trade for the world.

pictures of nothing at all

Habar nu am cum se incepe in entry intr-un blog nu tocmai nou, dar nici cu vechime. Nu e ca si cum ma stiu oamenii de prin blogosfera, dar cred ca ar trebui sa renunt la aere de ex-pat si sa scriu despre ce imi trece prin cap. Gata, acum ma duc sa mai citesc, poate maine am ceva mai interesant de spus.

G'night.