Monday 6 October 2008

c'est un chanson qui nous ressemble

Am tot promis update aici si uite ca nu m-am tinut de cuvant (e cineva cu adevarat surprins?). A venit toamna in Stuttgart, o toamna rece, cu vant si caldura in apartament. Nu am mai cunoscut o toamna asa frumoasa din liceu, zile de chiul si mers de la Hasdeu pana in Cismigiu, vise de iarna si Magheru.

In Stuttgart toamna e sinonima cu fetivalul Canstatter Wasen, al doilea cel mai mare festival de bere din lume (dupa Oktoberfest, normal). Am mers saptamana trecuta cu un grup mare de oameni (aproape 30 la un moment dat). A fost, probabil, una dintre cele mai frumoase zile petrecute aici.

Bere la nemti

Inauntru cortului, lumina, muzica si dansat pe mese. Mai ales dansat. Aici nimanui nu ii pasa de varsta, sex sau stare de ebrietate. Sa va demonstrez:

Interior de cort, cu lumina
Mosuleti pe mese!

E bine de tinut minte ca acele costume nu provin din zona Baden-Württemberg (zona a carei capitala e Stuttgart), ci din Bavaria. Sunt, de fapt, Lederhosen. Grupul, surprins in miscare, arata cat de dinamici sunt nemtii. Orice oportunitate de a bea si a dansa, ei nu o pierd. Aproape ca sunt invidioasa pe genul asta de viata, nu atat de stresanta ca in Romania. Aici oamenii zambesc pe strada, te ajuta sa te descurci cu plasele de shopping, un vecin mi-a lasat cheia de la cutia de scrisori desi nu imi stia nici numele! Nu spun ca totul in Romania e gresit, nu e chiar asa. Dar la noi ambitia dusa la extrem, nevoia de mai mult, mereu mai mult, totul ne conduce catre cinism. Catre sarcasm. O fosta colega de liceu tine un blog aici si uneori ma izbeste nivelul de superioritate si holier-than-thou. Nu sunt probabil cea mai indicata persoana sa vobeasca despre cinism, dar totusi, chiar asa am ajuns?

Cand a trecut Ralu pe aici, am iesit la pozat. Iata ce a iesit:


Indragostiti de toamna

Din Fernsehturm

Acelasi turn


The one and only Ralu

Dintr-un set de diapozitive de la Stuttgart Kunstmuseum

Si, in final, un bun prieten: Tobi

Cand reusesc sa termin si pozele de la München, le pun pe blog. Intre timp, mai multe poze, inclusiv de la muzeul de arta moderna, pot fi gasite aici.

Bis dann!

5 comments:

delu said...

es tut mir leit... dar te contrazic...nu exista popor mai primitor de cat poporul roman, si nu fac propaganda.c'est ne pas le chanson qui nous ressemble....

waste of paint said...

Delu, eu nu stiu ce sa zic. Or fi romanii primitori, nu zic. Adica, si mie mi-au spus cativa oameni ca sunt deschisa si prietenoasa. Dar in anumite privinte, sa recunoastem, altii sunt mai buni ca noi.

Cat despre titlu, ascultam Piaf si mi s-a parut mai neobisnuit. :)

delu said...

desigur ca fiecare popor are ceva ce i-l distinge de altul, dar de ce trebuie noi sa ne autoflagelam???? o fac ei si asa...ne fac neam de hoti si de tigani. nu e prea mult loc de comentarii deaceea i-ti spun bucura-te de ceace vezi dar ramai realista

waste of paint said...

Nu zic ca ne autoflagelam, dar nici atitudinea asta de indiferenta nu e sanatoasa. Si intr-adevar, ei ne considera hoti si tigani, dar nici noi nu facem nimic sa schimbam atitudinea.

Romanii in afara sunt tacuti, ca si cum le e rusine de tara lor. Si atunci te intreb, de ce ne miram ca toti ne considera tigani cand noi nici nu incercam sa le schimbam opinia?

delu said...

sint multi romani care traiesc in afara romaniei din diferite motive. si multi au invatat in romania - printre ei si eu - si pot spune cu mina pe inima ca ne mindrim cu ce stim si nu ne este rusine....
dar iarta-ma am recitit acest blog din nou si-mi dau seama ca am fost cam aspru, m-am agatat de un sentiment nevinovat de gelozie si pe care sa recunosc si eu l-am trait candva...
bucura-te "pastel de culori" de tot ce-ti da viata...