boris becker meets the pope

E vara, vara asta calduroasa si sufocanta cum doar in Bucuresto gasesti. Peste doua zile ma joc de-a ghidul pentru Percussionist Boy, care vine intr-o vacanta scurta pe aici. Am de organizat un plan, sa vizitam tot ce e de vizitat, Harry Potter 6 vine pe ecranele noastre si voi fi acolo si am prieteni neglijati care cred ca vor sa ma vada. Mor dupa o tigara, doar una. Ma apucasem de fumat in Germania, Gauloises Blondes albastre. Mirosul ma intoxica, o fericire fara de cuvinte. N-am mai fumat de luni si cred ca imi voi pierde mintile, a la House, M.D.

Vreau la mare, vreau sa nu imi fie teama de examenul la Goethe de marti, vreau sa nu mor de cald in casa cu pisoiul adormit in cealalta camera. Vreau un dus mai rece dupa care sa nu transpir. Vreau sa pot iesi din casa fara sa cred ca urmatorii metri imi vor decide soarta, cu soarele asta canicular in spate. Il vreau pe Binky, sa calatorim prin Bucuresti, doar eu si bicla mea. Cred ca inchiriez ceva de la Cicloteque ca altfel nu se poate.

Are cineva un fum pentru sufletele pierdute?

same size feet [I]

Din ciclul de povestiri "Ale si ambitia datatoare de viata", iata cum incep eu proiectul world war X cu primul post dintr-o serie inceputa de Imparat. Carte, cantec, film, pictor.

Citim: Dance Dance Dance de Haruki Murakami
Ascultam: Supermassive Black Hole, Muse (eh, hai, bine, nu e "cultura" dar totusi...)
Urmarim: Slumdog Millionaire, 2008, regie Danny Boyle.
Admiram: Still Life, Salvador Dali.



In vesti nu la fel de interesante, acum am varsta legala in toate tarile de care stiu, therefore nu mai sunt jail bait. Eh, asta e. :P De distrat m-am distrat si nu am fost singura in final, ceea ce, clar, nu ma asteptam sa se intample.

brighter than a lucky penny

So, how many times have I promised to do this? A lot! While I'm still debating what to write for my list of 99 truths (I'm hardly on 48), here is the promised entry on handmade things. Since it's no longer a secret, for Ralu's birthday has come and gone, this is to promote a good friend of mine, along with a great website and a nice project.

Kai is working towards a degree in art and in between classes, he makes sculptures, boxes and jewellery. Here are a couple of samples from his work:













This is only a sample and while it might seem bizarre, it is worth noting that it is certainly different from what I've seen here so far. No two earrings are alike, meaning you can mix and match. I'm sure that some arrangement can be reached with Kai, in the event of wanting to order. To date, he does not have an Etsy shop, but I'll keep you posted on when it exists.

Another website that warms my heart is Threadless, where I found beauties such as The Communist Party, this thing called sleep, artsy suicide and a passion for dance. And yes, I will be placing a hefty order there, because I love the designs and colours!

Finally, for the hip and cool people, buying handmade is the new awesome thing, as this website wants us to do. So, sign the pledge, flick through Threadless galleries and think about the quirky art of Kai.

A review for 2008 should follow, hopefully before the New Year rolls around! :D

procrastinators of the world, unite! ...tomorrow

Am un update planificat pentru diseara, cu un fel de guest-star. Intre timp, intrebare pentru putinii cititori de aici:

Copii, daca ma apuc de scris in engleza, mai sta careva pe aici? Ca stiu ca abia asteptati sa-i corectati romana, nu asta e problema. :P M-am gandit sa scriu in romana unele lucruri, si altele in engleza.

Voi ce pareri aveti pe aici? :D

Deutschland, Deutschland über alles (IV)

Am promis poze cu ursi, nu? Avem una bucata poza cu ursul irlandez si un urs britanic. Mai vreti? Ca sunt acolo pana pe 12 august, si chiar ar fi pacat sa nu ne jucam "Tara, tara vrem ostas" :P



Unul dintre cei mai frumosi de acolo, vreau sa zic.



Asta britanic nu prea inteleg ce reprezinta...poate imi ziceti voi. Eu cred ca un fel de inotator, ceva.

Deutschland, Deutschland über alles (III)

Azi nu am mai fost in Schlossplatz, sa fac poze la ursi. Poate ajung maine, in functie de cat de obosita sunt dupa munca. In fine, nu aveam ce face, asa ca in stil clasic, scot si eu telefonul pe geam la poze. Dragii mei, eu sunt copil sarac, nu am camera foto. Voi avea. One day.

Deutschland, Deutschland über alles (II)

Mi-am luat ceva pauza de blog. Nu e ca si cum sunt citita cine stie cat, asa ca o disparitie de moment e prea rar sesizata (not fishing for any compliments here). Cu job merge cum merge, colegii de casa ma scot din nervi, invat sa gatesc incet incet si cu mici accidente, si in general, ajung sa inteleg ca viata asta de student nu e asa infecta precum a fost in ultimii 2 ani.

Ma rog. Astazi, in Stuttgart vremea a fost calda, a fost si soare, apoi ceva nor. Scapata de la munca la 6, cu abonamentul pe august in buzunar, am decis sa nu fug acasa (mai ales ca nu ma trage inima sa stau in camera pe Havelock tot timpul) si m-am plimbat putin prin Schlossplatz (pozele sunt cateva entriuri mai jos). Pana pe 12 august, in Stuttgart sunt gazduiti asa numitii Tolerance Bears, ursi care sunt creati de artisti din diverse tari. Sunt facuti sa reprezinte unitate, pace, diversitate. Am gasit mai toate tarile, si am facut si poze!



Moldova



Moldova, poza mai buna



Romania, eterna si fascinanta



Si Suedia, in camasa de om al muncii (nu, pe bune, mi-a zis EL ca asta reprezinta)

Asa. Ursii astia mai sunt acolo o saptamana. Ce tari vreti sa va pozez? :D Au mai de toate (mie din seria de mai sus Moldova mi se pare cea mai buna) si daca nu va deranjeaza poze cu telefonul... request away!

a world of pure imagination

Azi am chef de engleza. You can skip if you so wish.

_________________________________________________________________________

I wish I were an artist. I live in dreams too much. I keep wishing I could draw, or paint, or play an instrument. A long time ago, I used to write. I don't any more. I find everything stupid, shallow and unnecessary. What exactly am I trying to say? I was never a Carrie Bradshaw, I never attempted to write meaningful anything, but when I did write, I was never happy enough. It always fell flat. What was I saying that someone hadn't said before?

People take so many photographs nowadays. And maybe it's a pang of envy I feel whenever I see the photos other take of the world. I want photos of knees and smiles, corners of mouths and collarbones. I want shy girls smiling awkwardly, I want wrists and ankles and earlobes, sculpted white skin and glimpses of eyelashes. I like to photograph (in my mind) couples holding hands and old couples leaning on each other for support.

I cloudspot. I like faded clouds, like wisps of forgotten dreams, dark clouds like tendrils in a nightmare, I like sunsets that paint the sky Monet, I like kittens staring into my lens, I like lightning criss-crossing the sky and splitting it in so many pieces it's surreal.

Sometimes, I wish I could show that to the world. I wish I could hide behind my lens and snap away until the shadows grow long and the light is too poor for proper art. But if I can't hold down a proper blog, who do I think I'm kidding with my silly little imaginary pieces of art? I have a lens in my mind, but it's always out of focus, and it came before sepia and b&w.

URGENT! Apel umanitar

Astazi, 12 iunie 2008, in fata blocului meu din Militari, doi pisoi au fost gasiti. Par a avea in jur de 6 saptamani si nu cred ca vor fi luati de cineva de aici. Au aparut de-a dreptul peste noapte. Eu i-as lua, dar am o pisica si nu cred deloc ca s-ar intelege. Daca puteti, sau daca stiti pe cineva care poate sa o faca, va rog sa-i luati. Nu vreau sa ma gandesc ca ar putea muri de foame acolo. Ambii par a fi femele si sunt intr-adevar ceva urme de purici pe ei.

Daca cititi mesajul, va rog dati-l mai departe, poate cineva din Bucuresti poate lua macar unul. Poze mai jos. Celei negre i-am zis Umbra, cea tarcata e Oreo.

The main event, the champions (despre marlanii altora)

Am mers sambata sa vad live (dar nu la Wembley), finala FA Cup intre Portsmouth FC si Cardiff City FC. In final, a castigat Portsmouth cu 1-0, un meci echilibrat, un gol anulat si un arbitru care nu prea era impartial (se crede ce era pe jumatate Welsh). Nu de asta e vorba. E vorba aici de suporteri care, desi au fost candva acuzati de huligans, bine-cunoscuti pentru acte de vandalism si batai la mai toate meciurile "away" in Europa, nu pot sa se distreze la un meci fara sa fie beti turta.

Sa fim seriosi. Nu sunt Maica Tereza. Si eu beau. Mai ales cand ma uit la meciuri de fotbal. E vorba de atmosfera, de a te distra. Ce au facut cati zeci de indivizi sambata a fost marlanie. Aruncat cutii de bere, aruncat cu bere, carnati cruzi, mingi de fotbal, pantofi si o sticla plina de ceea ce parea a fi urina. Minunat. Portsmouth e un club cunoscut pentru suporteri care evita violenta, oameni calmi, care canta si se bucura fara sa fie nevoie de pumni.

Ce am vazut si trait sambata a fost exact ca in Romania. Exact ca la acele meciuri unde se rup scaune, se bat jandarmi si se omoara suporteri intre ei. Vorbim de un meci in camp deschis aici, unde oameni au adus copii in carucioare, unde ideea era ca toti sa se bucure si sa spere ca Portsmouth vor castiga. In final, s-a transformat intr-o scuza pentru betie. Aproape ca mi-am pierdut increderea in fotbalul englez.

In iunie incepe Euro 2008. La asta ma uit in fata ecranului. Nu de alta, dar macar asta nu mai plec lipicoasa de bere si mai stiu eu ce.

Disclaimer: Nu vreau sa creada lumea ca am ceva cu suporterii in general. Unii sunt oameni civilizati, care se duc sa vada meciul ca sa cante, sa injure arbitrul si sa se relaxeze. Eu ma refer la marlanii, badaranii si prost-crescutii care in ultimii ani au transformat un meci de fotbal in unul de kickboxing. Doua sporturi diferite. Let's keep it that way, shall we?

i'm gonna close my eyes and spin

Asa arata cerul la 6.30 GMT azi din tren spre facultate. Apoi a inceput sa ploua. Acum iar e soare. Aseara m-am certat cu EL. Uneori e rau, alteori bine. Dar macar norii erau frumosi de dimineata. "Inertia morala" marca Vonnegut ma sperie. Sper sa nu ajung niciodata la un grad atat de avansat de apatie si pesimism.

the city painted in colours of life

Azi m-am vazut cu Ralu, am mers la Green Tea si la Fru Fru Pasta, ne-am plimbat prin Ioanid, am stat si am vorbit despre tot si despre nimic, ne-am pierdut pe strazi micute si ne-am amintit cum era in liceu. A fost frumos si straniu si mi-am dat seama cat de mult mi-a lipsit Bucurestiul in aprilie, cat de mohorata e Anglia cand ploua si cat de verde e Cismigiul. Maine Imparatul Utopic ma ia la plimbare si parca nu am suficient timp pentru tot, parca sunt copil, si nu vreau decat sa ma plimb pana la infinit.

Rooibos 'Kalahari' de la Green Tea e minunat si ar trebui incercat de toata lumea. Cateva poze din expeditia bucuresteana de azi.



Ceai, zahar, ligurita, assorted nothings.



Porumbeilor le pasa de doua lucruri acum: mancare si imperechere.




Nu e minunat Cismigiul? <3



This I wouldn't trade for the world.