Dupa cum se vede in partea dreapta, I bit the bullet si am inceput Twilight. Am terminat Irving, asa cum se cuvine, si desi as fi vrut sa vad filmul, faptul ca si Tobey Maguire si Charlize Theron joaca ma cam scarbeste. Asa ca voi ramane cu al meu Homer Wells, fara adaptare. O poveste sombra, trista uneori, dar si cu optimism si sarm. Primul meu Irving, nu va fi si ultimul.
M-am vazut cu Spadez, care mi-a imprumutat primele trei volume din Mareata Imfamie, Twilight. De la Ralu iau si ultimul volum, cand termin cu astea (daca termin). Deci, daca nu ma intorc din aceasta calatorie in iad, sa stiti, dragi cititori, ca v-am iubit. Ati fost amuzanti, cinici si stoici. Va voi duce lipsa.
De asemenea, daca ma transform in fan Edward si va spun cat de mult as vrea ca Percussionist Boy sa ma dazzle, aveti dreptul sa ma invinetiti. Doar asa voi scapa de nebunie.
Intre timp, update-uri mai regulate vor urma, sper.
Showing posts with label i can haz review. Show all posts
Showing posts with label i can haz review. Show all posts
Tuesday, 11 August 2009
Sunday, 8 February 2009
same size feet [III]
Citim: His Majesty's Dragon de Naomi Novik
Ascultam: Zmeu, Vama Veche
Urmarim: Let the Right One In, 2008, regie Tomas Alfredson
Admiram: The Kiss, Gustav Klimt
Am promis review pentru Milk si Slumdog Millionaire. Ambele filme sunt nominalizate la Oscar, in categoria Best Picture. As vrea sa vad toate filmele nominalizate la categoriile principale (Best Picture, Best Actor si Best Actress) si cred ca voi reusi pana la sfarsitul lunii, cand se decerneaza premiile. Vreau aici sa scriu doar despre Milk, pentru ca povestea e mai apropiata de sufletul meu decat Slumdog, desi draft-ul pentru un review e aproape gata, deci in cateva zile va urma
Vorbim aici de doua teme complet diferite: Milk vorbeste despre lupta din anii '70 impotriva ignorantei si paranoiei, in timp ce Slumdog Millionaire e o poveste optimista, despre destin.
Sean Penn il joaca pe Harvey Milk, un politician care a devenit primul homosexual ales intr-un cadru politic. James Franco, pe care nu-l vazusem decat in Spiderman, face un rol de exceptie, alaturi de Diego Luna. Este un film despre speranta si despre lupta, dar mai ales despre cum ar trebui sa se adapteze societatea la schimbari. Nu povestesc tema filmului, pentru ca in general mi se pare stupid. Dar sa incercam, pentru ca Milk mi-a placut:
Harvey, la 40 de ani, crede ca nu a facut nimic in viata. El si prietenul lui, Scotty, pleaca in California, stat vazut ca fiind mult mai liberal decat Coasta de Est. Isi deschid un magazin de fotografie, atrag atentia vecinilor si isi fac prieteni in cercul de homosexuali si de acolo pana la intrat in politica nu e decat un pas. Urmeaza o serie de esecuri care nu fac decat sa agraveze situatia dintre Scotty si Harvey, pana cand se despart.
Harvey reuseste sa intre in politica, viata personala i se deterioreaza si mai mult, iar Dan White ii devine un rival pe fata cand Harvey refuza sa voteze pro in cazul unei propuneri legislative discriminatorii. In ultimele 20 de minute actiunea se intensifica, pe fundalul luptei clare dintre conservatori si homosexuali. Finalul, tragic, cum era de asteptat, nu arata decat putinele schimbari care au avut loc in America in 30 de ani. Un citat din film (si trailer, de altfel) face un rezumat la rece: "If homosexuals are allowed their civil rights then so would prostitutes, and thieves and anyone else."
In Romania filmul a starnit controverse din cauza rating-ului: 18, pentru homosexualitate. Acelasi rating dat unor filme de groaza sau cu violenta excesiva. Nuditate am multa am vazut in Conan the Barbarian. In final, dupa mare tamtam, rating coborat la 15. Nu stiu daca filmul ar duce la schimbari, pentru ca din pacate, pe cat ne laudam ca suntem un stat laic, pupam biserica in fund si nu vom calca pe alaturi.
Poate, in 5 sau 10 ani lucrurile se vor schimba. Pana atunci, spun si eu cum a spus Harvey in 1978: Without hope, life is not worth living. You gotta give 'em hope. You gotta give 'em hope.
Ascultam: Zmeu, Vama Veche
Urmarim: Let the Right One In, 2008, regie Tomas Alfredson
Admiram: The Kiss, Gustav Klimt
Am promis review pentru Milk si Slumdog Millionaire. Ambele filme sunt nominalizate la Oscar, in categoria Best Picture. As vrea sa vad toate filmele nominalizate la categoriile principale (Best Picture, Best Actor si Best Actress) si cred ca voi reusi pana la sfarsitul lunii, cand se decerneaza premiile. Vreau aici sa scriu doar despre Milk, pentru ca povestea e mai apropiata de sufletul meu decat Slumdog, desi draft-ul pentru un review e aproape gata, deci in cateva zile va urma
Vorbim aici de doua teme complet diferite: Milk vorbeste despre lupta din anii '70 impotriva ignorantei si paranoiei, in timp ce Slumdog Millionaire e o poveste optimista, despre destin.
Sean Penn il joaca pe Harvey Milk, un politician care a devenit primul homosexual ales intr-un cadru politic. James Franco, pe care nu-l vazusem decat in Spiderman, face un rol de exceptie, alaturi de Diego Luna. Este un film despre speranta si despre lupta, dar mai ales despre cum ar trebui sa se adapteze societatea la schimbari. Nu povestesc tema filmului, pentru ca in general mi se pare stupid. Dar sa incercam, pentru ca Milk mi-a placut:
Harvey, la 40 de ani, crede ca nu a facut nimic in viata. El si prietenul lui, Scotty, pleaca in California, stat vazut ca fiind mult mai liberal decat Coasta de Est. Isi deschid un magazin de fotografie, atrag atentia vecinilor si isi fac prieteni in cercul de homosexuali si de acolo pana la intrat in politica nu e decat un pas. Urmeaza o serie de esecuri care nu fac decat sa agraveze situatia dintre Scotty si Harvey, pana cand se despart.
Harvey reuseste sa intre in politica, viata personala i se deterioreaza si mai mult, iar Dan White ii devine un rival pe fata cand Harvey refuza sa voteze pro in cazul unei propuneri legislative discriminatorii. In ultimele 20 de minute actiunea se intensifica, pe fundalul luptei clare dintre conservatori si homosexuali. Finalul, tragic, cum era de asteptat, nu arata decat putinele schimbari care au avut loc in America in 30 de ani. Un citat din film (si trailer, de altfel) face un rezumat la rece: "If homosexuals are allowed their civil rights then so would prostitutes, and thieves and anyone else."
In Romania filmul a starnit controverse din cauza rating-ului: 18, pentru homosexualitate. Acelasi rating dat unor filme de groaza sau cu violenta excesiva. Nuditate am multa am vazut in Conan the Barbarian. In final, dupa mare tamtam, rating coborat la 15. Nu stiu daca filmul ar duce la schimbari, pentru ca din pacate, pe cat ne laudam ca suntem un stat laic, pupam biserica in fund si nu vom calca pe alaturi.
Poate, in 5 sau 10 ani lucrurile se vor schimba. Pana atunci, spun si eu cum a spus Harvey in 1978: Without hope, life is not worth living. You gotta give 'em hope. You gotta give 'em hope.
Sunday, 1 February 2009
same size feet [II]
Continuand traditia de saptamana trecuta, ajungem la duminica doi. Am promis ca voi scrie un review la Slumdog Millionaire, dar cum la munca parca a venit Apocalipsa, timpul liber s-a redus la mancat salata si dormit.
Never fear! De marti pana joi sunt in Anglia, deci am timp sa fac un draft pentru filmul de azi si cel de saptamana trecut. Asa, la recomandari trecem:
Citim: Fahrenheit 451 de Ray Bradbury
Ascultam: Famous Blue Raincoat, Leonard Cohen (multumiri Imparatului ca mi-a reamintit de ea)
Urmarim: Milk, 2008, regie Gus van Sant
Admiram: Impressions Sunrise, Claude Monet
.jpg)
Entry scurt si la obiect. La final, tot ca parte din world war X, o poza din proiectul 100 snapshots, theme 60, red.
Never fear! De marti pana joi sunt in Anglia, deci am timp sa fac un draft pentru filmul de azi si cel de saptamana trecut. Asa, la recomandari trecem:
Citim: Fahrenheit 451 de Ray Bradbury
Ascultam: Famous Blue Raincoat, Leonard Cohen (multumiri Imparatului ca mi-a reamintit de ea)
Urmarim: Milk, 2008, regie Gus van Sant
Admiram: Impressions Sunrise, Claude Monet
.jpg)
Entry scurt si la obiect. La final, tot ca parte din world war X, o poza din proiectul 100 snapshots, theme 60, red.
Sunday, 25 January 2009
same size feet [I]
Din ciclul de povestiri "Ale si ambitia datatoare de viata", iata cum incep eu proiectul world war X cu primul post dintr-o serie inceputa de Imparat. Carte, cantec, film, pictor.
Citim: Dance Dance Dance de Haruki Murakami
Ascultam: Supermassive Black Hole, Muse (eh, hai, bine, nu e "cultura" dar totusi...)
Urmarim: Slumdog Millionaire, 2008, regie Danny Boyle.
Admiram: Still Life, Salvador Dali.
In vesti nu la fel de interesante, acum am varsta legala in toate tarile de care stiu, therefore nu mai sunt jail bait. Eh, asta e. :P De distrat m-am distrat si nu am fost singura in final, ceea ce, clar, nu ma asteptam sa se intample.
Citim: Dance Dance Dance de Haruki Murakami
Ascultam: Supermassive Black Hole, Muse (eh, hai, bine, nu e "cultura" dar totusi...)
Urmarim: Slumdog Millionaire, 2008, regie Danny Boyle.
Admiram: Still Life, Salvador Dali.
In vesti nu la fel de interesante, acum am varsta legala in toate tarile de care stiu, therefore nu mai sunt jail bait. Eh, asta e. :P De distrat m-am distrat si nu am fost singura in final, ceea ce, clar, nu ma asteptam sa se intample.
Monday, 29 December 2008
brighter than a lucky penny
So, how many times have I promised to do this? A lot! While I'm still debating what to write for my list of 99 truths (I'm hardly on 48), here is the promised entry on handmade things. Since it's no longer a secret, for Ralu's birthday has come and gone, this is to promote a good friend of mine, along with a great website and a nice project.
Kai is working towards a degree in art and in between classes, he makes sculptures, boxes and jewellery. Here are a couple of samples from his work:
This is only a sample and while it might seem bizarre, it is worth noting that it is certainly different from what I've seen here so far. No two earrings are alike, meaning you can mix and match. I'm sure that some arrangement can be reached with Kai, in the event of wanting to order. To date, he does not have an Etsy shop, but I'll keep you posted on when it exists.
Another website that warms my heart is Threadless, where I found beauties such as The Communist Party, this thing called sleep, artsy suicide and a passion for dance. And yes, I will be placing a hefty order there, because I love the designs and colours!
Finally, for the hip and cool people, buying handmade is the new awesome thing, as this website wants us to do. So, sign the pledge, flick through Threadless galleries and think about the quirky art of Kai.
A review for 2008 should follow, hopefully before the New Year rolls around! :D
Subscribe to:
Comments (Atom)
