love me love me love me, say you do

1. Ce carte ai recomanda şi de ce unui dezamăgit din dragoste?

Alain de Botton, Essays on Love. Pentru ca nu arata doar partea frumoasa a iubirii, ci si partile urate, cu despartiri si durere.

2. Ce carte ai recomanda şi de ce iubitului/iubitei?

Um... ceva non-fiction, pentru ca asta ii place. Poate Jeremy Clarkson, pentru ca e super amuzant.

3. Ce carte ai recomanda şi de ce celui mai bun prieten?

Pai... hm... as zice The Book of Lost Tales a lui John Connolly, pentru faptul ca ne plac povestile cu final (aproape) fericit.

4. Ce carte ai recomanda şi de ce unui copil de 10 ani?

Din pura experienta proprie, Ciresarii. Pentru ca si asa literatura romaneasca are de suferit, dar si pentru faptul ca sunt aventuri superbe, cu personaje memorabile. Si acum, 11 ani mai tarziu, il iubesc pe Ticusor.


5. Ce carte ai recomanda şi de ce unui mare aventurier/călător?

Neither Here Nor There. Travels in Europe pentru umor si faptul ca e usor de citit. Nu cred ca un calator inrait are mult timp de relaxare.


6. Ce carte ai recomanda şi de ce unui duşman cunoscut?

Ca toti, voi spune Sadoveanu, pentru ca doamne de cate ori am incercat Fratii Jderi pana sa mor de plictiseala si sa ma las.


7. Ce carte ai recomanda şi de ce unei persoane care nu iubeşte lectura?

Harry Potter. Daca nici o carte despre un vrajitor, si despre dorinta disperata de a fi ceva special, nu te captiveaza, atunci nimic nu o va face.

8. Ce carte ai recomanda şi de ce unuia “cu nasul pe sus”?

Pai... daca e cu nasul pe sus probabil nu ma baga in seama. Cred ca The Curious Incident of the Dog in the Night-time, pentru ca e despre cineva cu adevarat exceptional. Say, daca imi bat joc de ei, orice din Ayn Rand, ca se potrivesc: snob la snob.

9. Ce carte ai recomanda şi de ce celui care apare primul în lista ta de bloguri?

Pai, probabil ca Adi Ciubotaru a citit mai multe ca mine, dar... sa zicem Camus. Orice din Camus. Nu stiu cat de originala sunt.

10. Ce carte ai recomanda şi de ce unuia care crede că le-a văzut pe toate în viaţă?

The Virgin Suicides. Pentru ca atunci vreau sa vad cum percepe el sau ea distrugerea inocentei. Atunci le-a vazut pe toate?

Tag merge la Ralu si Utopicii Balcanici.

***

Anuntul asta il voi face o singura data: nu am scris niciodata despre lucruri sexuale aici. Pur si simplu nu era profilul blogului. Dar pe Wordpress exista, la adresa asta: Girl in the wind. Sunteti invitati sa cititi, dar sunt experiente personale, asa ca daca nu va intereseaza sa stiti ce fac in dormitor (si in afara lui), eh, you're spared. :) Si asta e tot ce am de spus.

growing like the new born

Deci, sa ne intoarcem in lumea celor vii. Nu, nu sunt un zombie. Blogul a facut si el doi ani in aprilie, o sarbatoare care a trecut neobservata, chiar si de mine. M-am lasat clar pe tanjala, cu toate ca feed-ul de RSS e citit zilnic. De ce imi ignor blogul nu pot zice, dar se pare ca am inceput sa fail deja la toata povestea asta cu 101 in 1001. Eh, cum credeam de la inceput, nu as fi putut sa ma tin in fiecare saptamana.

Saga Percussionist Boy (stiti ce? Daca Stephenie Meyer isi poate numi jegul ala de carte 'saga', la fel pot numi si eu relatia mea cu el o saga) continua. M-am mutat la el temporar, cat sunt parintii in vacanta. Avantaje? Nu ma mai ocup de spalat haine (adica le pune el in masina de spalat), am mic dejun in fiecare zi si la cina pot diversifica meniul meu de peste/pui/paste pe care il practic in Schreiberstrasse. In rest, fac ruta Beutelsbach-Fellbach zilnic, 8km cu tot cu dealuri. In weekend biciclim pana in Schondorf, 15km si mancam inghetata sau innotam. E o viata teribil de simpla, teribil de stranie. Si-a rezervat bilet pentru iulie, sa ma vada in Romania. Nici eu nu stiu ce sa zic de maretul plan.

Acum ca toti suferiti de diabet, sa vedem ce gaselnita am mai gasit pe internet: Blog Like it Isn't You Day. Adica, pe 15 mai, ne jucam de-a 'ghiceste cine sunt dupa cum scriu'. E o chestie funny si draguta, cel putin asa mi se pare. La urma urmei, ce strica? Eu ma inscriu la chestia asta, am si reminder :P

Deci, se mai incumeta cineva?

(un update adevarat sper sa vina spre sfarsitul saptamanii, poate cu poze din Berlin)

c'est un chanson qui nous ressemble

Am tot promis update aici si uite ca nu m-am tinut de cuvant (e cineva cu adevarat surprins?). A venit toamna in Stuttgart, o toamna rece, cu vant si caldura in apartament. Nu am mai cunoscut o toamna asa frumoasa din liceu, zile de chiul si mers de la Hasdeu pana in Cismigiu, vise de iarna si Magheru.

In Stuttgart toamna e sinonima cu fetivalul Canstatter Wasen, al doilea cel mai mare festival de bere din lume (dupa Oktoberfest, normal). Am mers saptamana trecuta cu un grup mare de oameni (aproape 30 la un moment dat). A fost, probabil, una dintre cele mai frumoase zile petrecute aici.

Bere la nemti

Inauntru cortului, lumina, muzica si dansat pe mese. Mai ales dansat. Aici nimanui nu ii pasa de varsta, sex sau stare de ebrietate. Sa va demonstrez:

Interior de cort, cu lumina
Mosuleti pe mese!

E bine de tinut minte ca acele costume nu provin din zona Baden-Württemberg (zona a carei capitala e Stuttgart), ci din Bavaria. Sunt, de fapt, Lederhosen. Grupul, surprins in miscare, arata cat de dinamici sunt nemtii. Orice oportunitate de a bea si a dansa, ei nu o pierd. Aproape ca sunt invidioasa pe genul asta de viata, nu atat de stresanta ca in Romania. Aici oamenii zambesc pe strada, te ajuta sa te descurci cu plasele de shopping, un vecin mi-a lasat cheia de la cutia de scrisori desi nu imi stia nici numele! Nu spun ca totul in Romania e gresit, nu e chiar asa. Dar la noi ambitia dusa la extrem, nevoia de mai mult, mereu mai mult, totul ne conduce catre cinism. Catre sarcasm. O fosta colega de liceu tine un blog aici si uneori ma izbeste nivelul de superioritate si holier-than-thou. Nu sunt probabil cea mai indicata persoana sa vobeasca despre cinism, dar totusi, chiar asa am ajuns?

Cand a trecut Ralu pe aici, am iesit la pozat. Iata ce a iesit:

Indragostiti de toamna

Din Fernsehturm

Acelasi turn


The one and only Ralu

Dintr-un set de diapozitive de la Stuttgart Kunstmuseum

Si, in final, un bun prieten: Tobi

Cand reusesc sa termin si pozele de la München, le pun pe blog. Intre timp, mai multe poze, inclusiv de la muzeul de arta moderna, pot fi gasite aici.

Bis dann!

I'm on the edge of a cliff, surpassing comfort and security

Am ajuns sa scriu numai chestii depresive pe blogul asta. Mi-e teama uneori ca va ajunge ca celalalt, o groapa pentru maniile mele. Hm... a venit toamna in Stuttgart. O toamna cu frunze uscate, galbene, rosii, cazute pe marginea drumului. Maine e Volksfest, un fel de Oktoberfest in Stuttgart si dupa jumatate de pui si 2 litri de bere (pentru 23 de euro, o suma, pare-se, chiar buna) poate voi mai avea energie sa fac si poze. Mai am cateva de saptamana trecute, le pun si pe alea pe blog poate duminica.

Uneori ma intreb cum naiba am putut sari de la zile libere in timpul facultatii la vacanta si la slujba de 9-5 plus locuit singura. Nu ma plang, e interesant, dar uneori parca mi-e ciuda. Am pierdut 2 ani de facultate, 2 ani pe care nu ii mai recuperez. Am stat cu o familie pe care am ajuns sa o detest, intr-o casa care parca a devenit inchisoare. Nu pot spune ca nu le sunt recunoscatoare alor mei sau ca detest cursul la care sunt inscrisa. Nu e vorba de asta. Dar uneori aproape ca regret ca nu am dat la Limbi Straine. Stiu, sunt nebuna, ce om normal ar alege Romania si nu Anglia?

M-am saturat sa ma cert, sa fiu mereu irascibila si sa spun lucruri pe care nu as vrea sa le spun. Parca tot timpul sunt asa, intr-o transa, si singurul lucru pe care il pot face ca sa fiu sigura ca mai simt ceva e sa ma cert. As vrea sa-mi pot lua liber de la propria persoana, sa ma duc in concediu 10 zile ca altcineva. M-am saturat de mine insami. Si iar dau in patetisme. Mai ceva ca un copil emo, doar ca fara lame sau cutite. Ma opresc aici, pana nu ajung chiar in ultimul hal.

the future you have today is not the future you had yesterday

3 ani si 9 luni. Ne-am cunoscut pe net, pentru ca eu am fost mereu un pic internet-addicted, cum poate si Ralu sa confirme. Mi-am petrecut atata timp pe Internet incat uneori ma mir de ce lumea nu pricepe cand spun 'OMG' sau 'I can has/NO you can not has'. Ma rog, pricep ei, dar poate poanta nu mai e la fel de amuzanta. Cand ne-am cunoscut, a fost ca si cum gasisem un prieten dupa multi ani in care nu vorbisem. De fapt, la prima vedere, chiar am crezut ca ne cunosteam de altundeva, dar nu, nimic de genul asta.

Aveam 17 ani (aproape), pe 1 ianuarie, cand i-am spus prima data 'te iubesc'. El imi spusese asta din Septembrie 2004, dar voalat, pentru ca eu nu vroiam sa aud asa ceva. Eram prea speriata, noi eram prieteni prea apropiati, cum sa ma iubeasca? Cum sa il iubesc? E cu 8 ani mai mare ca mine, desi fizic arata ca la 19 ani. Eu eram in Romania, el in Suedia, cum sa se intample asa ceva?

In octombrie 2007, in KFC Bournemouth, dupa ce am ras si am vorbit si am mai ras putin, ne pregateam sa plecam inapoi la hotel. S-a asezat intr-un genunchi, a scos cutia cu un inel si mi-a spus, pe romaneste, 'Vrei sa te casatoresti cu mine?'. A fost, poate, singurul moment din viata mea in care credeam ca timpul se va opri.

Ieri, aproape l-am pierdut. Au fost cele mai ingrozitoare momente din viata mea. Nu am plans niciodata atat de mult. Dar poate asa o sa invat, ca de fapt nu e un robot, e om, si nu are un put de rabdare.

Te iubesc. Imi pare rau pentru ce am facut. Vina inapoi acasa in octombrie. Eu te astept.

les amants de demain

once, just once, i wish we'd stop letting the distance come between us. who does it help if you scorn me and i bite back? because you go put up your walls and socialise and i shuffle my iTunes along until i find sad songs to play. and when we talk again, we brush it all under the carpet and prefer to ignore it. ultimately, if we don't destroy each other, we might just get the 'happily ever after' we seem to crave so much.

very different from the rest of us, she's nothing like the rest of us

Cum am zis, am terminat de citit 'Slaughterhouse 5' si acum sunt cam 60% in 'The Last Don'. Am un teanc de la biblioteca si alt teanc pentru sesiune. Ce scarba si sictir pe mine. Nu poate sa-mi pese deloc de nenorocirea asta de sesiune, miercuri am exam la germana varianta 2.0. Daca nu trec, ma ia naiba (da copii, din cand in cand mai si injur. Am peste 18 ani. Deal with it :|). Sper sa trec si din iulie va voi plictisi din Suttgart, Germania, cu incercarile mele de a nu muri de foame.

Habar nu am ce a intrat in mine. Ieri am fost patetic de deprimata si m-am decis ca LUI ii trebuie insulte cum nu i-am aruncat in 3 ani de zile. De ce o mai sta cu mine, doar el stie. In fine. Cred ca ar cam trebui sa incetez cu nesimtirea asta emotionala. Nu imi pasa de nimeni si nimic. Am venit la inceputul lunii acasa si o saptamana m-am ascuns sub patura ca un copil mic. Parca nu am energie nici sa exist. Si da, stiu ca suna mai rau decat emoizii aia care misuna prin Capitala.

Si acum de ultima ora: de vreo 2 zile incoace nu pot sa mananc nimic fara sa-mi fie rau. Cred ca am vreo infectie cretina. :| Bai frate, eu ma las de sporturile astea extreme. Eu si Billy Pilgrim. Asa merg lucrurile. Stai pe tusa si nu-ti pasa. :| Meh. Ma duc sa mai citesc de oameni impuscati de mafioti.

different names for the same thing

E primavara afara, in gradina de la bloc a inflorit liliacul si administratorul ne-a spus ca mai bine il luam noi decat sa fie furat si sa se vanda prin piata. Asa ca mama a luat un buchet mare care acum se vestejeste pe dulapul din sufragerie. Au mai ramas cateva flori si am zis si eu sa-mi ramana o poza.

De mi-ar trece si acest mood de copil rasfatat as fi mai fericita. Ascult Belle and Sebastian si Garbage, ma cert cu EL, I sulk, el pleaca de la calculator ca sa evite o cearta cu scantei si la urma, cand eu spun 'I'm sorry' si el spune 'Te iubesc' nu fac decat sa iau o gura de aer si sa-mi spun ca da, e departe, da, e din ce in ce mai rau, dar macar e acolo.

Maine intentionez sa termin una bucata lucrare pentru facultate si poate de miercuri ies si eu din nou din casa. Nu de alta, dar de lunea viitoare ma asteapta 6 saptamani de iad si doar eu stiu de unde voi avea energia sa termin anul II. Din carti si ceai.