I'm BELLA SWAN , BITCH. ALL SHALL LOVE ME AND DESPAIR

Nu am crezut in viata mea ca voi ajunge sa scriu despre Stephenie Meyer si minunata ei Twilight saga. Nu am crezut ca voi indrazni sa accept altfel de vampiri. Si nu ii accept. Citeam zilele trecute pe Bookblog un review al primei carti, "Twilight", sau "Amurg", in varianta romaneasca. M-au frapat comentariile pozitive, alura mistica atribuita relatiei dintre Edward si Bella, o intreaga polemica pe tema iubirii.

HAVE WE READ THE SAME BOOK?!

Acelasi Edward rece si calculat, care o urmareste aproape compulsiv pe Bella? Aceeasi fata "clumsy", care, ma scuzati, nu ar rezista in lumea reala nici 2 secunde? Aceleasi lamentari legate de multimea de baieti care o adora si cat de mult ar vrea ea ca Edward sa fie cel care o iubeste? De obicei nu critic gusturile oamenilor in materii de lecturi. La urma urmei, si eu am citit Harry Potter, iar ultimele 3 carti au fost jalnice. Si acolo personajele par uneori de carton iar ideea de prejudecata e okay atata timp cat vine din partea personajelor "bune". Dar macar mai sunt unii ca Snape, ca Riddle, ca Pettigrew, care sa te captiveze.

Probabil nu imi va ajuta cu mult argumentele, dar nu am citit cartea pana la capat. Nu am putut indura. Nu am nimic cu personajele feminine care "trebuie sa fie salvate" (acum 10 zile ma uitam la Disney pe YouTube). Nu sunt feminista hard core, jos barbatii, femeile sunt cele mai tari. Dar nici nu pot trece cu vederea o adunatura de personaje ca Bella, Edward sau clanul Cullen, care sunt enervante cand nu sunt plictisitoare. Am citit bucati din restul cartilor si am ras. 

Daca v-a placut cartea, foarte bine. Dar sa nu vedeti pe aici cu argumente despre "twoo wuv" si alte aiureli. Bella si Edward nu au "twoo wuv". Cititi seria. O sa va convingeti de cat de abuziva, infricosatoare si downright wrong toata iubirea asta a lor e. Intre timp, ma scuzati, am de citit o carte cu un personaj masculin cam enervant, dar macar mai real decat Edward.

PS. Vampires.do.not.sparkle.

i have hated the words and i have loved them, and i hope i have made them right

The Book Thief e probabil cea mai buna carte pe care am citit-o in ultima vreme. Da, e (din nou) despre Holocaust, dar e un Holocaust al Germaniei, al nemtilor care nu au sustinut nazismul si al unui german care a indraznit sa adaposteasca un evreu. E vorba despre Liesel, care iubeste cartile, despre Rudy, care o iubeste pe Liesel, despre cat de greu este sa-ti pierzi familia si cat de mult pot iubi niste straini. E vorba de nevasta primarului, bantuita de fantome (la figurat, nu la propriu), e vorba despre vinovatia pe care o simt unii pentru ca au supravietuit si altii nu. Si naratorul e Moartea, o Moarte care nu e prezenta atat de mult, ci mai degraba planeaza. Vorbim aici de al Doilea Razboi Mondial, unde da, nazismul a comis atrocitati, dar unde si Aliatii au facut la fel de multe orori, dar poate nu asa sistematizat (si in exterminarea evreilor, germanii au fost eficienti).

Trebuie sa recunosc ca am abandonat blogul, dar dupa ce citesti asa ceva (chiar daca a urmat Franny si Zooey care mai mult m-a enervat), nu prea stii ce sa scrii. Am fost in Polonia, la Auschwitz. In carte vorbesc de Dachau. Probabil ca nu conteaza unde te duci, vezi aceleasi lucruri. Nu am fost niciodata pro-inarmare si razboi, pentru ca uneori, marii lideri politici nu sunt decat niste baietei frustrati, care cred ca soldateii de plastic sunt acum doar life-size.

The Book Thief probabil ca nu-si propune sa schimbe nimic. La urma urmei, pana si Holocastul a devenit arma politica. "The politician who cried wolf". Dar intr-o lume in care orice comentariu, orice cuvant e o posibila insulta, poate ar trebui sa ne amintim ca in vremuri mai rele, unii au avut si suflet. Acum, "detinutii politici" dorm la granita si toti facem din razboi o scuza pentru frustrarile noastre.

very different from the rest of us, she's nothing like the rest of us

Cum am zis, am terminat de citit 'Slaughterhouse 5' si acum sunt cam 60% in 'The Last Don'. Am un teanc de la biblioteca si alt teanc pentru sesiune. Ce scarba si sictir pe mine. Nu poate sa-mi pese deloc de nenorocirea asta de sesiune, miercuri am exam la germana varianta 2.0. Daca nu trec, ma ia naiba (da copii, din cand in cand mai si injur. Am peste 18 ani. Deal with it :|). Sper sa trec si din iulie va voi plictisi din Suttgart, Germania, cu incercarile mele de a nu muri de foame.

Habar nu am ce a intrat in mine. Ieri am fost patetic de deprimata si m-am decis ca LUI ii trebuie insulte cum nu i-am aruncat in 3 ani de zile. De ce o mai sta cu mine, doar el stie. In fine. Cred ca ar cam trebui sa incetez cu nesimtirea asta emotionala. Nu imi pasa de nimeni si nimic. Am venit la inceputul lunii acasa si o saptamana m-am ascuns sub patura ca un copil mic. Parca nu am energie nici sa exist. Si da, stiu ca suna mai rau decat emoizii aia care misuna prin Capitala.

Si acum de ultima ora: de vreo 2 zile incoace nu pot sa mananc nimic fara sa-mi fie rau. Cred ca am vreo infectie cretina. :| Bai frate, eu ma las de sporturile astea extreme. Eu si Billy Pilgrim. Asa merg lucrurile. Stai pe tusa si nu-ti pasa. :| Meh. Ma duc sa mai citesc de oameni impuscati de mafioti.